SMECTA Pulbere pentru suspensie orală, 3 g/plic

Substanță activa
diosmectită
Clasa ATC
A07BC
Format
pulbere
Afecțiuni
boli eso-gastro-duodenale şi colice, diaree acuta şi cronica
Producător
Beaufour Ipsen Industrie
Acțiune terapeutică
tractul digestiv şi metabolism; antidiareice antiinflamatoare; antiinfecţioase intestinale; absorbante intestinale; alte absorbante intestinale.

Ce este SMECTA?

Grupa farmacoterapeutică: tractul digestiv şi metabolism; antidiareice antiinflamatoare; antiinfecţioase intestinale; absorbante intestinale; alte absorbante intestinale.
Indicaţii terapeutice
– Tratamentul simptomatic al durerilor asociate bolilor eso-gastro-duodenale şi colice.
– Tratamentul diareei acute şi cronice, în special la copii.
Tratamentul nu exclude rehidratarea atunci când aceasta este necesară. Volumul rehidratării şi calea de administrare (orală sau intravenoasă) trebuie adaptate la vârsta, starea generală a pacientului şi la severitatea diareei.

Contraindicatii si precautii

Contraindicaţii
Nu este cazul.
Precauţii
Un plic Smecta conţine 0,749 g glucoză.
Interacţiuni
Deoarece proprietăţile de adsorbţie ale acestui produs pot interfera cu proporţia şi/sau gradele de absorbţie ale altor substanţe, se recomandă să nu se administreze nici un alt medicament concomitent cu Smecta.

Atenţionări speciale

Sarcina şi alăptarea
Smecta poate fi administrat în timpul sarcinii sau alăptării.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Smecta nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Doze şi mod de administrare

Administrare orală
Copii:
– sub vârsta de 1 an: doza recomandată este de 1 plic Smecta (3 g diosmectită) pe zi.
– între 1 şi 2 ani: doza recomandată este de 1-2 plicuri Smecta (3-6 g diosmectită) pe zi.
– peste vârsta de 2 ani: doza recomandată este de 2-3 plicuri Smecta (6-9 g diosmectită) pe zi.
Suspensia poate fi preparata prin adaugarea continutului unui plic intr-un biberon cu 50 ml apa (administrata in cursul zilei) sau prin amestecarea cu alimente semilichide: supă, compot de fructe, piure de legume, mâncare pentru copii.
Adulţi:
Doza medie recomandată este de 3 plicuri Smecta (9 g diosmectită) pe zi. Pentru prepararea suspensiei se adauga un plic intr-o jumatate de pahar cu apa.
A se agita inainte de administrare.
În practică, în cazul diareei acute, doza zilnică poate fi dublată la începutul tratamentului.
Smecta se administrează preferabil:
– după mese, în esofagite;
– între mese, în alte afecţiuni.
Administrare rectală
Doza recomandată este de 1-3 clisme pe zi a câte 1-3 plicuri Smecta (3-9 g diosmectită) care se adauga în 50-100 ml apă caldă pentru prepararea suspensiei.

Reacţii adverse

Foarte rar, au fost raportate cazuri de apariţie sau agravare a constipaţiei; tratamentul poate fi continuat după reducerea dozei.
Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj cu Smecta.

Pastrare

Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.


Ambalaj
Cutie cu 10 plicuri a câte 3,76 g pulbere pentru suspensie orală.
Cutie cu 30 plicuri a câte 3,76 g pulbere pentru suspensie orală.

*CSID.ro nu recomandă administrarea de medicamente fără un consult medical și prescripția medicului. Este foarte periculos să luați medicamente fără recomandarea medicului. Medicamentele au efecte adverse, iar unele pot fi fatale. Prospectul medicamentului este o informație orientativă, sunt medicamente care pot fi nocive doar în anumite condiții, ce nu sunt menționate pe prospect. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabilă pentru aplicarea defectuoasă sau nereușită vreunui tratament bazat pe opinii sau păreri neavizate. Informația prezentată în prospect poate include inacurateți de ordin tehnic sau erori de tastat. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel

Vezi Prospecte Medicamente în ordine alfabetică
Medicamente cu aceeași substanță activă
Prospecte medicamente din aceeași clasă
Cel mai nou articol Video:
Cariotipul molecular pre-și post-natal: ce este și când se recomandă?