Toamna creşte incidenţa tiroiditelor subacute

Tiroidita subacută de Quervain (sau tiroidita subacută granulomatoasă) reprezintă o inflamaţie tiroidiană dureroasă, care poate fi declanşată direct sau indirect de către o infecţie virală a glandei tiroide, provocată de virus gripal, echovirus, adenovirusuri, virus urlian, virus Epstein Barr etc.

Boala urmează cel mai adesea unei infecţii de căi respiratorii superioare şi se poate remite şi spontan după săptămâni sau luni de evoluţie. Dar  terapia antiinflamatorie, de regulă corticoterapia, este necesară pentru ameliorarea simptomatologiei.

Tiroidita subacută apare cel mai adesea toamna şi vara (când incidenţa infecţiilor cu enterovirusuri creşte). În ţările nordice a fost observată apariţia şi primăvara. Această boală apare cel mai frecvent la femeile între 30 – 50 de ani, rareori la vârstnici. Se notează şi o predispoziţie genetică pentru tiroidită subacută.

Recomandări

Histeroscopie versus histerectomie: care este diferența?

Experții în oncologie ne spun ce trebuie să mâncăm și să bem pentru a ne feri…

Simptome:
Din punct de vedere clinic, această boală se manifestă prin durere moderată sau severă la nivelul lojei tiroidiene (regiunea cervicală anterioară), uni- sau bilaterală (poate afecta întâi un lob şi apoi pe cel contralateral), durere persistentă care se accentuează la înghiţire, la mişcările capului şi poate iradia la nivelul urechilor.

Mai pot apărea febra şi semne de tireotoxicoză (semne ale prezenţei în exces la nivelul sângelui al hormonilor tiroidieni) cauzate de distrucţia foliculilor tiroidieni ca urmare a inflamaţiei: palpitaţii, transpiraţii excesive, tremor, tahicardie, stare de nervozitate etc. Medicul găseşte la palpare o tiroidă dureroasă, de consistenţă fermă, rareori adenopatii satelite cu caracter inflamator.

Analizele de sânge indică inflamaţie (VSH, fibrinogen, proteina C reactivă mult crescute) şi tireotoxicoză (creşterea T3 şi T4, supresia TSH-lui).

Ecografia tiroidiană este foarte utilă deoarece evidenţiază o tiroidă hipoecogenă cu o circulaţie tiroidiană redusă sau absentă. În plus, orientează medicii şi în diagnosticul diferenţial al guşelor dureroase: tiroidita subacută, tiroidita acută supurativă, tiroidita de iradiere (după tratament cu Iod pentru hipertiroidism), tiroidita Hashimoto (rar), boala Graves-Basedow (rar), hemoragie într-un nodul malign sau benign, carcinom tiroidian, chist de duct dureros suprainfectat, pseudotiroidita malignă.

Tratamentul este simptomatic şi are ca scop înlăturarea durerii, a stării subfebrile sau febrile şi a manifestărilor de tireotoxicoză. Antiinflamatoarele nesteroide sunt eficiente numai în formele uşoare de boală, în restul cazurilor se instituie corticoterapia cu doze destul de mari pe o perioadă de regulă până în 8 săptămâni.
După 24-48 ore durerea şi febra se remit. Dacă după 72 ore de tratament acest lucru nu se întâmplă, diagnosticul de tiroidită subacută poate fi unul eronat. Antibioticele nu se recomandă fiind vorba de o infecţie virală. Betablocantele controlează manifestările clinice de tireotoxicoză.

Tiroidita subacută recidivează rar, dar poate apărea o recurenţă chiar şi după întreruperea corticoterapiei. Rareori, în formele persistente este necesară o terapie ablative precum radioiodoterapia sau intervenţia chirurgicală.

Despre ecografia tiroidiană:
Acest tip de ecografie reprezintă investigaţia imagistică de elecţie pentru evaluarea tiroidei.

Ea descrie structura internă a glandei tiroide şi anatomia regională, fără a folosi radiaţii ionizante sau substanţe de contrast iodate. Pentru obţinerea imaginilor sunt folosite ultrasunetele şi astfel metoda este sigură, nu lezează ţesuturile şi este mai puţin costisitoare decât oricare altă procedură imagistică. Pe parcursul examinării ecografice, pacientul este aşezat confortabil, investigaţia în sine durează câteva minute şi nu necesită oprirea terapiei sau pregătirea pacientului.

Ecografia furnizează cu acurateţe date despre dimensiunile tiroidei şi este utilă în diferenţierea nodulilor solizi de chisturile tiroidiene. Însă ecografia nu diferenţiază leziunile benigne de cele maligne.

Este folosită pentru diagnosticarea guşilor nodulare, diferenţierea dintre guşa şi ţesutul adipos sau muscular, confirmarea extensiei substernale, tiroiditei, monitorizarea postoperatorie a recurenţei unei leziuni, a adenopatiilor, precum şi pentru ghidarea puncţiei cu ac fin a nodulilor cu suspiciune de malignitate. De asemenea, ecografia tiroidiană determină dacă un nodul este solitar sau face parte dintr-o leziune multinodulară. 

Deşi nu este o investigaţie de rutină, ecografia tiroidiană trebuie efectuată când este necesară elucidării unei suspiciuni diagnostice apărute în urma istoricului clinic şi examenului fizic.

Anumite caractere ecografice ale unui nodul pot ridica suspiciunea de malignitate şi implicit reprezintă o indicaţie pentru suplimentarea investigaţiilor:
• hipoecogenitate;
• microcalcificări;
• vascularizaţie centrală;
• margini neregulate;
• halou incomplet;
• înălţime > lăţime.

Microcalcificările dintr-o leziune ridică suspiciunea de malignitate, în 60% dintre nodulii maligni fiind prezente microcalcificări sub 2 mm, faţă de mai puţin de 2% dintre nodulii benigni. Calcificările sunt o caracteristică importantă a carcinomului medular tiroidian.

Autor: Dr. Ionuţ Voicu – Medic Specialist endocrinologie, clinica MEDAS

Vezi şi: Ce se intampla, Doctore? videoclipul emisiunii pe tema: Colesterolul crescut poate anunţa o afecţiune tiroidiană

Ecografia abdominală – o metodă de diagnosticare utilă

Totul despre tiroida si cum sa previi bolile tiroidiene