Două mistere ale creierului uman care ne controlează viaţa

Suntem de peste 300 de ani mereu în căutarea desluşirii mecanismelor cogniţiei pentru a ne cunoaşte pe noi înşine mai trainic şi mai relevant. Deşi, fără doar şi poate, creierul este cea mai mare provocare a omului modern, azi suntem mai aproape ca niciodată de a descoperi care sunt cele două mecanisme ale creierului care au puterea de a ne controla viaţa.
  • Publicat:
Două mistere ale creierului uman care ne controlează viaţa

Suntem de peste 300 de ani mereu în căutarea desluşirii mecanismelor cogniţiei pentru a ne cunoaşte pe noi înşine mai trainic şi mai relevant. Deşi, fără doar şi poate, creierul este cea mai mare provocare a omului modern, azi suntem mai aproape ca niciodată de a descoperi care sunt cele două mecanisme ale creierului care au puterea de a ne controla viaţa.

Psihologul Daniel Kahneman, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în cogniţie şi pionier al economiei comportamentale, a studiat timp de peste patru decenii mecanismele decizionale ale creierului uman şi a identificat numeroase erori cognitive ce ne influenţează deciziile fără să ne dăm seama.
În 2002, Kahneman a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru Economie pentru lucrările sale ce au demonstrat că omul nu este un „actor raţional”, aşa cum susţineau mulţi specialişti în economie, ci unul supus numeroaselor capcane ale intuiţiei. Nobelul decernat lui Kahneman a reprezentat o premieră, fiind pentru pentru prima dată când cel mai important premiu pentru economie a fost acordat unui specialist din alt domeniu (în acest caz, psihologia).

Kahneman susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast” (gândire rapidă) este inconştient, intuitiv şi nu necesită efort voluntar sau control, pe când sistemul 2, denumit „thinking slow” (gândire lentă) este conştient, foloseşte raţionamente deductive şi necesită mult efort.

Pentru a observa că o persoana pe care o vezi este furioasă nu este nevoie de un efort conştient, acest lucru realizându-se instant şi involuntar, într-un exemplu de gândire rapidă, tipică sistemului 1. În schimb, pentru a rezolva o problemă precum operaţiunea de înmulţire a lui 17 cu 25 este nevoie de direcţionarea conştientă a atenţiei spre un efort voluntar, fără de care răspunsul nu poate fi obţinut. Acesta din urmă este un exemplu de aplicare a celui de-al doilea sistem.

Sistemul 1 este înnăscut, o consecinţă a evoluţiei şi rezultatul adaptării la mediu de-a lungul timpului, pe când sistemul 2 este o componentă specifică omului. De altfel, ceea ce noi percepem ca specific propriei persoane este sistemul 2 – sinele conştient şi raţional, cel care gestionează credinţe, opţiuni şi decizii.
Deşi trăim cu impresia că sistemul 2 e răspunzător de majoritatea deciziilor pe care le luăm, viaţa noastră este controlată în mare parte de primul sistem. Motivul?

 Citeşte continuarea pe descoperă.ro

 

Citeşte şi: (Pre)Ocupată cu propria-ţi fericire

Puneti-va creierul la treaba, faceti sport!

 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Fluorul ne... prosteşte
Fluorul ne... prosteşte
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”