Cancerul de piele – nu neglijaţi aluniţele!

Semnele din naştere sau de frumuseţe cum mai sunt uneori numite, aluniţele apărute de-a lungul vieţii, după îndelungi expuneri la soare sau în urma aducerii pe lume a unui copil, toate poartă cu ele un risc mai mic sau mai mare de cancer de piele. Cu cât avem mai multe, mai mari şi mai atipice, cu atât ar trebui să fim mai atente, pentru că, spun experţii, în stadiile incipiente boala malignă este perfect vindecabilă. Aşa că nu uitaţi ca an de an, la controalele de rutină, să adăugaţi şi o vizită la dermatolog!

Fiecare dintre noi are la suprafaţa pielii numeroase semne, mai puţine din naştere şi mai multe apărute de-a lungul vieţii, în special în copilărie, în adolescenţă şi, la cine este cazul, în perioada sarcinii. Aluniţele sunt tumori benigne (necanceroase) melanocitice, ce se se pot prezenta sub formă de pete sau excrescenţe în diferite tonuri de maro, de la foarte deschis la foarte închis, aproape negru, rozaliu şi chiar roşcat.

Cele mai multe dintre aluniţe nu ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că nu cauzează nici un fel de probleme (poate doar estetice!), însă atunci când la suprafaţa pielii putem număra mai mult de 50 sau cel puţin 5 sunt displazice, specialiştii vorbesc despre un risc mai crescut de melanom, cea mai agresivă formă de cancer de piele. Statisticile arată că în Statele Unite, cel mai comun cancer este cel de piele, peste 2 milioane de cazuri noi sunt diagnosticate anual, dintre care circa 75.000 reprezintă melanomul. În jur de 9.000 de persoane mor anual în Statele Unite ca urmare a complicaţiilor melanomului.

Recomandări

Dieta-minune pentru longevitate. Cum puteți avea o viață lungă și sănătoasă

Dr. Anca Neacșu: „Testele genetice pot fi relevante pentru oricine la un moment dat, având în…

Pielea şi rolul ei protector

Pentru a înţelege mai bine cum apar, cum se dezvoltă şi cum ne pot face rău aceste aluniţe, haideţi să începem cu o scurtă lecţie de anatomie. Pielea este cel mai mare organ uman, al cărui rol este acela de a acoperi şi proteja organele interne, de a ţine la distanţă microbii din mediul înconjurător şi de a preveni pierderea de fluide.

De asemenea, tot pielea este cea care ajută corpul să-şi menţină temperatura optimă constantă şi să elimine o parte dintre toxinele acumulate în interior. Şi, nu în ultimul rând, pielea mai are şi un rol senzorial, întrucât anumite celule aflate în straturile ei comunică cu creierul, astfel că noi putem percepe diferite senzaţii la atingerea de corpuri străine. Iată aşadar cât de importantă este această “scoarţă” a noastră şi de ce ar trebui să-i acordăm importanţa cuvenită, la fel ca oricărui alt organ intern pe care îl protejează.

Aluniţele – învăţaţi să le descifraţi

Aluniţele sau nevii pigmentari reprezintă o aglomerare de melanocite, celulele pigmentare care dau culoare pielii. Astfel, la suprafaţa dermului pot să apară semne colorate, care de cele mai multe ori nu prezintă anomalii, însă alteori pot fi atipice. Primele sunt formaţiuni clare, bine delimitate,
într-o singură culoare, având un diametru de cel mult 5 milimetri, rotunde sau ovale, sub formă de excrescenţă sau de pată. La persoanele cu pielea măslinie, aluniţele au nuanţe mai închise, comparativ cu persoanele având pielea, ochii şi părul deschise la culoare.

Aluniţele apar, de obicei, pe zonele expuse mai des soarelui, cum ar fi braţele, spatele, gâtul, decolteul, faţa, urechile. Rareori, pot să apară şi pe scalp, sâni, fese. În anumite situaţii, aceste semne pot să apară din naştere, însă în cazuri mai rare. Cel mai adesea, aluniţele apar în copilărie sau adolescenţă, iar la femei în perioada sarcinii. La persoanele în vârstă, aluniţele banale au tendinţa de a se decolora.

De cealaltă parte, aluniţele atipice sau displazice sunt mai complexe, mai mari comparativ cu cele normale, nu au contururi bine delimitate, forme perfect simetrice şi o coloraţie uniformă. Acestea se pot prezenta sub diferite forme, plane, cu protuberanţe sau în combinaţie. Pot fi destul de mari, ajungând chiar şi la 6 milimetri. Acestea nu sunt maligne, chiar dacă felul în care se prezintă ar putea crea îngrijorare. În anumite cazuri, atât aluniţele care nu prezintă nici un risc, cât şi cele displazice pot evolua spre cancer.

Cancerul de piele
Cancerul de piele se formează în straturile acesteia şi, în funcţie de localizare, poate fi de mai multe feluri. Potrivit National Cancer Institute din Statele Unite, melanomul, cea mai agresivă formă de cancer de piele se formează la nivelul celulelor pigmentare (melanocite), cancerul care se formază în profunzimea epidermei (stratul exterior al pielii) poate fi carcinom bazocelular sau carcinom spinocelular, cancerul care se formează în celulele scuamoase se numeşte carcinom scuamos celular, iar cel care se formează la nivelul celulelor neuroendocrine, adică cele care eliberează hormoni ca răspuns al stimulării sistemului nervos, se numeşte carcinom neuroendocrin cutanat.

Mai există şi alte forme rare de cancer de piele, cum ar fi carcinomul Merkel, limfomul cutanat, keratoacantomul, sarcomul Kaposi şi alte forme de sarcom, niciuna dintre aceste forme nefiind însă melanocitare. Cancerele de piele nemelanocitare nu pornesc întotdeauna de la aluniţe, ci, cel mai adesea, includ alt tip de simptome, cum ar fi răni care nu se vindecă, noduli, ulceraţii, pete, tumorete etc.

Melanomul
Melanomul se dezvoltă fie la nivelul unei aluniţe deja existente care începe să sufere transformări, fie la nivelul unei suprafeţe de piele sănătoase, unde poate să apară o pată pigmentară. Aluniţele displazice sunt mai periculoase decât cele normale, iar ceea ce trebuie să urmărim la ele sunt transformările survenite mai ales într-un interval scurt de timp. La bărbaţi, melanomul apare cu precădere pe scalp, faţă, gât sau spate.

La femei, zonele predispuse sunt spatele şi picioarele. De asemenea, persoanele cu pielea albă sunt mai predispuse îmbolnăvirii decât cele cu pielea închisă, la acestea din urmă fiind localizat uneori chiar subunghial, la nivelul palmelor sau tălpilor. Un exemplu trist din această categorie este cel al cântăreţului Bob Marley, decedat la 36 de ani din pricina unui melanom localizat subunghial. Diagnosticarea biopsică a unei aluniţe se face numai prin extirparea ei. Potrivit statisticilor, rata de supravieţuire de 5 ani la persoanele diagnosticate cu melanom în stadii avansate este de 16%, în timp ce stadiile incipiente asigură o rată de supravieţuire la 5 ani de 98%.

În general, melanomul apare la persoanele care s-au expus la soare în mod exagerat în copilărie ori au suferit în repetate rânduri arsuri solare. Să mai reţinem şi că, în trecut, această maladie apărea cu precădere în rândul persoanelor în vârstă, în timp ce astăzi poate să apară inclusiv la copii. Din pricina subţierii stratului de ozon, ultravioletele au devenit în ultimii zeci de ani deosebit de periculoase, astfel că este foarte important să utilizăm întotdeauna creme cu protecţie solară, inclusiv în zilele noroase, dar mai cu seamă atunci când mergem la plajă sau la munte.

Când mergem la medic
Atât aluniţele normale, cât şi cele displazice se pot transforma în cancer de piele, însă foarte rar este vorba despre melanom. În privinţa aluniţelor normale, rareori ar trebui să ne facem griji, însă atunci când observăm orice modificare de dimensiune, culoare, textură, că sângerează, ne jenează sau ne mănâncă, se descuamează sau creează orie altă senzaţie, ar trebui să mergem la dermatolog. Ca şi în cazul aluniţelor simple, cele displazice prezintă modificări de aspect şi la nivel senzorial.

Persoanele care prezintă acest tip de aluniţe ar trebui să se prezinte cel puţin o dată pe an la medicul specialist pentru un control. Acesta le va analiza, fie cu ochiul liber, fie cu dermatoscopul, un instrument care permite vizualizarea structurilor pielii în profunzime, pentru a surprinde fiecare aspect cu privire la extinderea în plan orizontal şi în plan vertical. De asemenea, pentru a le urmări evoluţia la intervale regulate, dermatologul va dori să le fotografieze şi să le înmagazineze pe un suport electronic. În felul acesta, la fiecare vizită va putea face comparaţii şi va putea pune un diagnostic corect. Însă nu orice aluniţă cu aspect ciudat are profil malign, aşa că înainte să vă îngrijoraţi inutil discutaţi cu un specialist.



Ar trebui să ne scoatem toate aluniţele?
În popor umblă o vorbă potrivit căreia odată ce ai umblat la o aluniţă, ai stârnit-o şi te poţi aştepta oricând un diagnostic fatal. Nici vorbă! Extirparea unei aluniţe este o procedură efectuată doar de specialişti desigur, care ştiu să-şi facă treaba. Indiferent dacă extirparea se face din raţiuni cosmetice sau din raţiuni medicale, medicul nu va elimina doar aluniţa, ci şi o porţiune din ţesutul înconjurător, pentru a se asigura că a curăţat bine zona. Materialul este trimis apoi la un laborator, pentru biopsie.

Dacă rezultatele nu sunt favorabile, pacientul este îndrumat către investigaţii suplimentare sau către un oncolog. Nu este nevoie să ne extirpăm toate aluniţele de la suprafaţa pielii pentru a reduce la zero riscul de cancer de piele, întrucât boala poate să apară – dacă este programată, chiar şi în lipsa acestor semne de piele. După cum aţi văzut mai sus, există forme de cancer de piele care nu au legătură cu aluniţele.

În plus, melanomul poate să se dezvolte şi la suprafaţa unor zone de piele aparent sănătoasă. Şi mai mult decât atât, acesta poate fi depistat şi la nivelul ochilor. Medicul specialist este singurul în măsură să decidă asupra necesităţii rezecţiei şi de obicei se pronunţă în privinţa aluniţelor suspecte, cu risc crescut: cresc sau se pigmentează într-un ritm accelerat, suferă modificări bruşte, sângerează sau creează alte probleme. De obicei, cele plane sunt mai susceptibile de a ascune un cancer decât excrescenţele. Aluniţele traumatizate sau rupte nu înseamnă cancer.

Cine prezintă risc crescut de cancer de piele?
Maladia poate să apară la persoanele care adoră soarele, dar nu le ocoleşte nici pe cele care stau numai la umbră şi folosesc mereu creme protectoare. Asta din pricina factorului genetic care dictează de cele mai multe ori predispoziţia unei persoane de a se îmbolnăvi. Însă cei ce ar trebui să acorde o mai mare atenţie sunt persoanele care au mai mult de 
5 aluniţe displazice, mai mult de 50 de aluniţe pe tot corpul, au pielea deschisă la culoare şi se ard în urma expunerii la soare, au exagerat cu bronzul în copilărie, merg la solar, au rude apropiate diagnosticate cu cancer de piele sau au fost chiar ele diagnosticate cu această boală în trecut, nu folosesc cremele cu protecţie împoriva razelor ultraviolete care ar trebui să facă parte din viaţa de zi cu zi, se expun necontrolat la soare deşi urmează anumite tratamente cu antibiotice sau hormonale care generează fotosensibilitate.

De asemenea, femeile însărcinate ar trebui să fie deosebit de atente dacă pe parcursul celor 9 luni pielea le-a fost invadată de aluniţe. Sub influenţa hormonilor, acestea pot evolua rapid spre cancer, iar riscul de diagnosticare tardivă în cazul lor este destul de crescut având în vedere programul unei viitoare sau proaspete mămici.

În această perioadă specială a vieţii lor, femeile fac greşeala de a se neglija destul de mult, întrucât toată atenţia le este focalizată asupra celui mic. Verificaţi-vă cu atenţe fiecare aluniţă, folosiţi oglinda pentru zonele inaccesibile sau rugaţi partenerul să vă ajute. Fotografiaţi-le singure la intervale regulate şi urmăriţi-le evoluţia dacă nu puteţi ajunge la medic într-o anumită perioadă. Diagnosticat în stadii incipiente, melanomul nu pune în pericol viaţa. Dacă amânaţi vizita la medic, s-ar putea să fie prea târziu. Şi nu uitaţi că sănătatea trebuie să aibă prioritate!

Citeşte şi: 80% dintre românii cu melanom malign mai trăiesc maximum 5 ani de la depistarea afecţiunii

Top 5 controale anuale obligatorii

Iphone-ul, romanii si cancerul de piele