Cum se hidratează corect copilul?

Nu se dă apă unui sugar – iată un mit care poate avea repercusiuni grave asupra dezvoltării sugarului. Aceasta deoarece toate procesele de creştere se produc în prezenţa apei. Aşadar, hidratarea corectă începe din prima clipă de viaţă.
  • Publicat:
  • Actualizat:
Cum se hidratează corect copilul?

Nu se dă apă unui sugar – iată un mit care poate avea repercusiuni grave asupra dezvoltării sugarului. Aceasta deoarece toate procesele de creştere se produc în prezenţa apei. Aşadar, hidratarea corectă începe din prima clipă de viaţă.

Din timpul sarcinii, viitoarea mămică trebuie să aibă grijă nu doar la alimentaţie, cât şi la calitatea apei ingerate. Chiar şi atunci când simţiţi senzaţia arzătoare de sete (care apare des în timpul celor 9 luni) nu alegeţi la întâmplare orice fel de apă, ci o apă curată, cu cea mai mică cantitate de nitriţi şi nitraţi.

Pe termen scurt, nitriţii şi nitraţii se combină cu hemoglobina din sânge formând aşa numita met-hemoglobină. În felul acesta, este împiedicat transportul de oxigen spre celule. În cazul gravidelor, situaţia devine extrem de periculoasă. “Lipsa oxigenului în perioada embrionară dezvoltă riscuri mari pentru sănătatea nou-născutului, în special pentru dezvoltarea corectă a organelor şi, în special a sistemului nervos “, spune prof dr. Gh. Mencinicopschi.

Atenţie la alăptat!

Ulterior, mama care alăptează trebuie să aibă grijă să consume apa pură şi alimente care nu sunt contaminate cu nitraţi şi nitrişi (mezeluri în special). Iar când vine timpul preparării formulelor de lapte pentru sugar sau când îi preparaţi ceai, folosiţi ape plate pure. La sugari, există o deficienţă enzimatică care îi lasă complet neprotejaţi în faţa contaminantţilor.

Dacă oxigenul nu mai e transportat corect, sugarii devin vineţii la extremitati  şi la nivelul feţei şi aceasta este o urgenţă medicală. Ulterior aveţi grija la diversificare. Aceasta se începe cu supa de rădăcinoase. Folosiţi în supă apă controlată, saracă în nitriţi şi nitraţi, dar şi în sodiu şi sulfaţi.

De asemenea, aflaţi ca morcovii, păstârnacul şi ţelina atrag din sol cea mai mare cantitate din aceste substanţe. Şi aceste vegetale trebuie să provină din locuri controlate sau din agricultura ecologica. Nitriţii şi nitraţii nu se distrug prin fierbere. Asadar, sugarii trebuie să aibă parte apă microbiologic pură, dintr-o sursă controlată şi nu de orice fel de apă, chiar supusă încălzirii.

De câtă de apă are nevoie copilul?

Toate procesele de creştere consumă apă. Din prima perioadă a vieţii, sugarul are nevoie de până la 200 de militri de apă în 24 de ore, mai ales dacă afară este cald. Se preferă apa pură în locul ceaiurilor destinate colicilor. Dar atenţie, apa nu înlocuieşte o masă de lapte. Teoretic, mamele care alăptează asigură şi hidratarea sugarilor.

Dar la alimentaţia la sân nu există niciun control asupra cantităţii de lapte ingerat. Iar dacă temperaturile sunt crescute, nevoia de apă nu e satisfăcută. Dacă sugarul e hrănit exclusiv cu formule adaptate de lapte, aportul de apă devine obligatoriu, deoarece acestea nu asigură şi hidratarea.

La 10 ani, 2 litri de apă

Pe măsură ce copilul creşte, va fi mărită şi cantitatea de apă, astfel încât în jurul vârstei de 10 ani, copilul va primi aproape doi litri de apă pe zi. Chiar dacă cel mic nu se dă în vânt după apă, acesta va fi educat să bea. Va purta peste tot o sticluţă cu apă. Copilul are nevoie de efort fizic, ceea ce va determina automat consumul de apă.

Niciun alt lichid nu hidratează la fel de bine ca apa! Şi foarte important este ca, din copilarie, micuţul să fie educat să meargă la toaletă la cel mult 4 ore, după ce a renunţat la scutecele de unică folosinţă. Şi copiii şi adolescenţii uită să urineze. Astfel, urina restantă crează presiuni pe uretere, conductele care leagă rinichii de vezica urinară.

Urina nu se mai duce în jos pentru a fi eliminată, ci reface drumul spre rinichi. Poate apărea astfel inclusiv insificienţa urinară, pe lângă infecţii. 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”