Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: hamburgerul cu cartofi

Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: hamburgerul cu cartofi

Avem o relatie tare zbuciumata: H.C. si cu mine. Perioade intense in care suntem de nedespartit, in care as vrea sa il am peste tot, si numai la el ma gandesc. Si apoi vremuri in care incerc din rasputeri sa pun odata capat acestei povesti despre care tot mai multi spun ca nu va avea nicicum happy ending.

Tot mai multii de care va vorbesc sunt, in principal, nutritionisti, iar H.C. este nimeni altul decat hamburgerul cu cartofi. Astazi incercam sa mestecam un subiect cu gust cam amar - fast-foodul si dependenta de el, care apare in numeroase cercetari alarmante. E bine ca le-au facut, mai au si medicii ce vorbi pe la congrese (sunt curioasa ce fel de catering au la ele).

Dar, sa fim seriosi, noi nu aveam nevoie sa vedem scris negru pe alb ca mancarea rapida ne inrobeste la fel de repede pe cat este preparata. De cate ori nu vi s-a intamplat ca dupa doua, trei mese la un fast-food sa va pomeniti ca ati omori pentru o a patra. Sau ca daca nu va primiti acum doza de meniu XXL, vor aparea probleme si mai babane.

Ori ca ziua pur si simplu nu este buna fara zambetul angajatei de la ghiseul restaurantului Pe Repede Inainte, sa-i zicem. Ne place au ba, suntem niste sclavi culinari, care se intorc sleiti de lipsa vitaminelor si mineralelor, sa isi cumpere doza de megacalorii fara de care li se pare ca viata nu prea are gust.

Slaba fata grasuta

Am mancat intaia si intaia data la un cunoscut lant de fast-food cand eram o copila si cand am avut marea bafta, cum spuneam, sa ma aflu in alt oras decat cel natal, cel in care au inaugurat primul restaurant din Romania.

Luni intregi am povestit despre si am tanjit la gustul acela. Pastrasem niste ambalaje si un servetel ca pe sfintele moaste si ma uitam cand si cand la ele, suspinand dupa ce bunica imi daduse la pranz ciorba de loboda si pilaf. Mai apoi, cand dupa cativa ani a sosit si randul urbei mele sa gazduiasca un local, imi amintesc ca am stat ca hipnotizata la o coada cu sute de olteni flamanzi si curiosi.

Si acum am regrete ca i-am luat-o inainte unei fetite a carei mama se dusese la toaleta tocmai cand sa dea comanda, dar nu mai puteam rabda. Papilele mele gustative mi-ar fi purtat pica viata toata daca as mai fi intarziat inca 10 secunde.

Restaurantul cu pricina a devenit apoi locul unde ma premiam pentru fiecare nota de 9 sau de 10, iar daca erau la mijloc si felicitari exprese din partea profesorului atunci imi daruiam portii mari cu numai X bani in plus.
Rand pe rand i-am trecut pragul ca studenta cu venituri mici, deci cumva fortata sa manance asa – cand colo scuza mea era ieftina, ca indragostita abia despartita si dornica de niste consolare carbohidrata, ca angajat modern care lucreaza 10 ore pe zi si nu are timp nici sa moara, decat numai asa, lent, de la mancarea neechilibrata.

Si istoria ultimilor 10 ani m-a invatat asa: daca apuc sa merg, sa zic de 4-5 ori la fast-food, atunci sunt “condamnata” la cel putin 2-3 saptamani de vizita aproape zilnica la restaurantul cu pricina. Nu rezist fara sa mai mananc o data, o ultima data, promit, meniul acela care imi ingenuncheaza apetitul. O buna bucata de timp am crezut ca am eu o problema si cad dependenta mai usor ca media populatiei, l-am banuit chiar pe baiatul blondut Ionut – care cand am sosit eu in Capitala era un invatacel la ghiseu si acum este manager de restaurant – ca imi pune anumite substante in bucatele tip fast-food ca sa ma revada “fast”. Pana cand au aparut studiile cu urmatorul titlu-concluzie “fast-food-ul creeaza dependenta la fel ca heroina”.

Cum adica? Omul cel puternic care inventeaza cate si mai cate, gaseste leacuri dupa leacuri si se bate cu pumnul in piept ca altul ca el nu e in Univers, este biruit de un amarat de meniu uleios si se topeste definitiv cand gusta ingrediente de o calitate discutabila? O, da! Puteti rade cu dreptul, si plange cu stangul. 



Oameni si soareci. Si fast-food.
In 2010, in luna martie, in revista “Nature Neuroscience” aparea un studiu care lega efectele alimentelor de tip fast-food, bogate in grasimi si calorii, de cele ale cocainei. Cel putin in ceea ce le priveste pe animale. Cercetatorii spuneau ca au vazut clar cum centrul placerii din creierul soarecilor este stimulat in exces de mancarea de tip fast-food, intocmai cum i se intampla unui consumator de cocaina. In timpul studiul, acest centru al placerii a devenit atat de “solicitat” incat soarecii aveau nevoie de si mai multa mancare ca sa se simta in parametrii normali, a explicat pe limba tuturor Paul H. Kenny, profesor la Scripps Research Institute.

Omul a impartit soriceii in trei grupuri si i-a studiat 40 de zile. Primul grup a primit numai mancare sanatoasa. Al doilea, o cantitate limitata de junk-food. Al treilea, a primit alimente grase si hipercalorice pana n-a mai putut. Soarecii din acest ultim grup au devenit obezi si au suferit modificari la nivelul creierului, pentru ca centrul placerii era din cale afara de stimulat. Animalele nu mai mancau atunci cand le era foame, ci infulecau pur si simplu, fara sa mai tina cont de satietate. Se imbuibau inclusiv cand cercetatorii ii supuneau socurilor electrice ca sa ii opreasca din mancat. E cumplit, stiu. Cumplite sunt si statisticile privind obezitatea scapata de sub control.

Cand soarecii cu pricina au fost trecuti pe o dieta sanatoasa, au refuzat sa manance, infometandu-se doua saptamani. Intr-un alt studiu, facut de Colegiul de Medicina Albert Einstein, din New York, soarecii hraniti cu grasimi saturate, multeee calorii si zaharuri – adica principalele ingrediente ale meniului de tip fast-food (gresisem tastele si in prima faza aici imi reiesise “fats” food) – si-au diminuat abilitatea de a raspunde la leptina. Leptina asta este un hormon care ne controleaza comportamentul la masa, determinand senzatia de satietate.

Cu cat soarecii deveneau mai dolofani, cu atat cantitatea de leptina, desi crescuta, le semnala o si mai mare senzatie de... foame. Automat iar mancau, iar se rotunjeau. In Statele Unite, se discuta intens despre faptul ca toate aceste studii care dovedesc dependenta ar putea duce la deschiderea unor procese pe banda rulanta din partea grasunilor. Eu altceva as vrea sa stiu. De ce nu se infiinteaza si Fast-Food-istii Anonimi? Daca am avea acum-acum prima sedinta, eu v-as spune asa. Ma numesc Andra si n-am mai pus gura pe mancare rapida de 7 zile si aproape 3 ore. Voi? Adresa asociatiei este momentan jurnalulpofticioasei@yahoo.com 
    

 

Autor: Andra Nastase

Fotograf: Shutterstock

Tags: jurnalul pofticioasei

in revista Revista nr. 71, 12.2011
 
 
Pe aceeasi tema
Articole recomandate
 

Consumaţi cireşe şi căpşuni din belşug!

Consumaţi cireşe şi căpşuni din belşug!
23.04.2012
Care vi se par cele mai delicioase fructe de sezon? Dacă răspunsul vizează vedetele lunii mai, atunci o cură de cireşe şi căpşuni în...
mai mult
 
 
 

Dieta mediteraneană reduce riscul de depresie

Dieta mediteraneană reduce riscul de depresie
27.04.2012
Persoanele care adoptă o dietă mediteraneană, bogată în legume, fructe, nuci, seminţe şi peşte, sunt mai puţin predispuse depresiei,...
mai mult
 
 
 

Delicii cu fructe. Gustă-le în combinaţii inedite!

Delicii cu fructe. Gustă-le în combinaţii inedite!
27.04.2012
Distractiv, sănătos şi delicios poate fi un mic dejun sănătos în anotimpul ce abundă în fructe. Acelaşi lucru se poate spune şi despre...
mai mult
 
 
 

Ceapa roşie combate inflamaţia, diabetul şi bolile de inimă

Ceapa roşie combate inflamaţia, diabetul şi bolile de inimă
12.04.2012
Ceapa este una dintre cele mai populare legume din întreaga lume. E preferata românilor la ciorba de fasole şi a grecilor la celebra lor...
mai mult
 
 

Vezi toate articolele

 
Comenteaza

Articol: Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta: hamburgerul cu cartofi

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat!

nume autor *
email *
titlu *
comentariul tau*

* - campurile marcate cu steluta sunt obligatorii

Redactorii csid.ro isi rezerva dreptul de a modera comentariile. Vor fi sterse comentariile care conţin injurii, un limbaj licentios, instigare la incalcarea legii, la violenta sau la ura.
Va multumim!

 
Nu exista comentarii
Publicitate
Horoscop 25.05.2012

S-ar putea să apelezi la rezerve ca să-ţi permiţi diverse lucruri plus o minivacanţă de 1 Mai. 2 săptămâni din luna mai, între 15 şi 27, e posibil să împrumuţi banii de care ai nevoie ca să te poţi mişca. În dragoste mai persistă nişte sloiuri care se vor topi cu timpul, dar trebuie să-ţi dozezi răbdarea şi să fii conciliantă. În sfera sănătăţii e o încărcătură apăsătoare şi trebuie să-ţi faci un set de analize medicale şi să urmezi şi un tratament, la o adică, să nu se cuibărească vreo boală.

alege orasul