Mihaela Bilic: „Tristeţea nu se tratează cu mâncare!”

  • Publicat:
  • Actualizat:

De la ultima întâlnire cu Mihaela Bilic privesc cu alţi ochi oamenii de pe stradă. Chiar şi oamenii din jurul meu. Evident, mă privesc altfel şi pe mine. De ce spun asta, mai ales că fiecare întâlnire cu un nutriţionist se lasă cu învăţăminte? Ei bine, de data asta nu am aflat doar o listă de alimente bune pentru sănătate şi ce trebuie să faci pentru a slăbi, ci am “pătruns” în sufletul celor cu kilograme în plus.

Îmi aduc aminte că în copilărie, primeam ciocolată la ocazii speciale – clar pentru a celebra o reuşită. Şi niciodată o ciocolată întreagă, doar 4 pătrăţele. Mai târziu, în liceu, când puteam cumpăra şi decide în privinţa dietei mele m-am surprins că după ce luasem un 4 la matematică, mi-am cumpărat o ciocolată cu alune şi am mâncat-o pe toată. Recompensa pentru reuşite devenise hrana învinşilor.

De atunci, am observat că mâncarea mi-a devenit un prieten de nădejde ori de câte ori mă simţeam bine sau nu ori de câte ori eram plictisită sau de câte ori voiam să uit. Peste ceva timp, a venit momentul facultăţii şi mutată în Capitală am avut două mari griji: să nu îmi fie niciodată foame şi nici frig.

La toate acestea s-au adăugat sedentarismul, plăcerea gurmandului născut în zodia Taurului, stres, nopţi nedormite, o relaţie lungă, despărţiri şi la un moment dat 20 de kg în plus faţă de cele cu care venisem în Bucureşti. Aproximativ vreo 13 “câştigate” într-un an. Evident, nu m-am îngrăşat cu aer. Ci am compensat lipsa afecţiunii cu un belşug caloric. Toate aceaste în ciuda anilor în care respectasem cu stricteţe dieta fetelor ce beau doar apă plată cu lămâie. Cum de curând pe statusul meu de Facebook scrie “single” evident, am început să slăbesc.

Prietena mea, Ailin, mă susţine în acest demers şi îmi spune mereu: “Mihaela Bilic spune că trebuie să ai foamea ca aliat”. Pentru că am petrecut 8 ore cu unul dintre cei mai cunoscuţi nutriţionişti din România, am abordat acest subiect delicat: “ce ascund de fapt kilogramele în plus?”. Mihaela este luminoasă şi radiază fericire. Explică cu blândeţe: “Obezitatea este oglinda unei societăţi care suferă.

Boala se numeşte nefericire, kilogramele în plus sunt simptomele. Dacă ai kilograme în plus, trebuie să te întrebi cât de fericit eşti! Recunoaştem sau nu, mulţi dintre noi ne ascundem în spatele kilogramelor, putem face asta toată viaţa… Ascundem neîmplinirea sufletească, cea profesională, suferinţa după o despărţire, inadaptarea, boala. V-aţi întrebat de ce rezultatele din cura de slăbit nu se păstrează?

Uneori, realizăm că silueta nouă aduce cu ea “adevăratele probleme din viaţa noastră”, iar kilogramele în plus, sunt cea mai mică problemă din viaţa noastră”. Cuvintele ei îmi merg la suflet – mă simt ambasadorul a milioane de femei şi insist pe acest subiect. “La nutriţionist vine cineva care a pierdut controlul în relaţia cu mâncarea, dar nu pentru că mâncarea a devenit peste noapte prea ispitioare. Mâncatul excesiv este un păcat încurajat de societate. Este mai uşor să recunoşti că ai o problemă cu kilogramele decât că ai o problemă de altă natură – spre exemplu suferi de depresie. Nu ne mai simţim ca indivizi bine în pielea noastră… Aşa cum spuneam, de kilogramele în plus putem scăpa atât de uşor… În câteva luni se duc. Cum procedăm însă cu restul problemelor?” se întreabă dr. Bilic.

De ce mâncarea ca refugiu şi nu sportul?

“Nu suntem învăţaţi să ne identificăm emoţiile şi să le trăim în mod optim. Trebuie să învăţăm să le lăsăm să treacă. Dacă eşti trist, ieşi undeva ca să nu mai fii, dacă eşti furios, calmează-te! Nu anihilaţi emoţiile negative cu mâncare. Din copilărie suntem trataţi cu mâncare: copilul plânge, părintele îi dă de mâncare. Mâncarea dă o stare de bine pe moment, însă se creează o relaţie defectuoasă.

Dacă eşti trist, mănânci, dacă eşti vesel mănânci”, completează Mihaela. Din păcate, acest obicei se întipăreşte în noi. Şi ca adulţi procedăm la fel. Dacă simţim un mic disconfort, ne tratăm cu mâncare. “Suntem excesiv de răsfăţaţi. Cum avem o stare mai proastă, avem această tendinţă de a ne răsfăţa cu o gustare. Mâncarea înseamnă calorii, înseamnă un aport caloric de care nu avem nevoie…” Toate acestea combinate cu sedentarism, scăderea ratei metabolice, etc. sunt responsabile de cele 2, 3 măsuri în plus la haine. Şi de multe deziluzii…

Doar foamea şi pofta trebuie tratate cu mâncare!

Mâncăm preventiv! Astăzi, 90% din populaţie îşi anticipează foamea, mănâncă pentru ca aceasta să nu se instaleze. Trebuie să ne fie foame, doar atunci avem un semnal clar de la organism că a consumat resursele şi este gata pentru o nouă alimentare. Până nu simţim foamea, nu trebuie să mâncăm. Nici că este dimineaţă şi pentru că este micul dejun, nici pentru că suntem la nu ştiu ce eveniment. Dacă mâncăm fără să ne fie foame, ne îngrăşăm. Orice lingură de mâncare luată peste senzaţia de saţietate, ne îngraşă. Este atât de simplu, deşi pentru mulţi pare dificil.

Jocul cu foamea

Nu este foarte uşor să identificăm şi să recunoaştem în faţa noastră şi cu atât mai greu în faţa celorlalţi că avem probleme  de acest gen. Însă dacă analizăm garberoba din ultimii 3 ani şi observăm pe acelaşi raft haine S, M şi L – cel mai probabil am experimentat jocurile dietelor de slăbit.  “Este ca şi cum te-ai juca cu respiraţia, aşa e şi cu foamea, mai spune dr. Bilic, respiri mai adânc, mai superficial, dacă te joci îţi ăi ţii respiraţia. Te poţi juca preţ de câteva minute. Cu foamea, jocul poate dura ani.

Până când la un moment dat, organismul preia controlul şi trece pe modul instinctiv. În cazul respiraţiei, începi să respiri, în cazul alimentaţiei – are loc o revoltă. Cu cât mai lungi şi mai drastice au fost constrângerile, cu atât mai razna vei mânca ulterior. Cu cât mintea oboseşte şi nu mai ai voinţă, cu atât mai mare va fi dezastrul. Te poţi îngrăşa şi 20 kg în câteva luni.” Şi când ne gândim că totul ar trebui să fie atât de simplu, de natural. Aşa cum respirăm, cu dormim, aşa ar trebui să şi mâncăm.

Să recunoaştem, pentru a respira nu stăm deloc pe gânduri. O facem din necesitate. Nu din plăcere, nu din plictiseală. “Am transformat totul în acţiuni raţionale. Să ne alimentăm cu mâncare ţine de instinct! Nu ar trebuie să ne preocupăm atât de mult de ceea ce mâncăm! Mâncarea nu trebuie să fie centrul existenţei noastre! Să nu petrecem mai mult de 20 la sută din timpul liber cu gândul la mâncare!

Ne autosabotăm!

În cele mai multe cazuri, silueta reflectă modul în care organismul primeşte calorii şi reuşeşte sau nu să le consume. “Nu ne sabotează organismul, nu contează culoarea ochilor, este vorba doar despre ce ingerăm şi ce consumăm.” Sunt curioasă ce părere are despre cura cu sucuri de legume şi fructe – atât de trendy în 2014. Până şi marile case de modă au lansat game de sucuri bio pentru detox (vezi Saint Laurent). “Consider că acest gen de cură corespunde unei comodităţi.

Dar cu comoditatea ne naştem, bebeluşii mănâncă pasat. În momentul în care începem o cură doar cu alimente lichide, ne îndepărtăm puţin de ceea ce înseamnă să mănânci. Trebuie să mestecăm, să plimbăm mâncarea prin gură. La astfel de soluţii recurg persoanele bătrâne… În Italia s-a ajuns la situaţia aberantă, de a hrăni obezii printr-o sondă nazo-gastrică…” povesteşte uluită Mihaela. Firesc este să mâncăm alimentele în toate formele lor naturale şi diferite, să facem asocierile fireşti. Curele drastice dau rezultate doar pe moment.

Despre alimentele “WOW”

În presă se elogiază sau incriminează zi de zi fructe, legume, băuturi. Iată cum vede dr. Bilic alimentele minune: “Nu poţi să înzestrezi toate mâncărurile cu virtuţi. Poate deveni periculos să le promovezi excesiv. La un moment dat habotnicii pot mânca doar acel aliment. Oamenii cred prea mult în puterea miraculoasă şi vindecătoare a alimentelor, nici nu ne pot îmbolnăvi, dar nici vindeca.

Concluzii: În ziua în care am scris acest articol, am fost tentată de 5 ori să mănânc, deşi nu îmi era foame, nu îmi era sete. Pur şi simplu mă trezeam cu mâna pe mâncare. Însă de fiecare dată, am rezistat. Am înţeles, că este momentul să înfrunt plictiseala, oboseala şi supărarea cu mâinile goale. P.s. V-am povestit experienţa mea, pentru că sute de pacienţI îi scriu lunar Mihaelei că doar dacă îi vor putea povesti personal prin ce trec se vor echilibra din toate punctele de vedere.

Fotograf: Marius Băragan
Make-up artist: Dana Argeşan
Hair-stylist: Kinga Kore, Tribute by GS
Vestimentaţie: Le Petite Indigent (Molecule-f), Florentina Giol, Strike a Pose, garderoba personală
Mulţumim Escargot Bistro, str. Toamnei nr 9, facebook.com/EscargotBistro!

Urmărește CSID.ro pe Google News
Mădălina Drăgoi - Editor
 Senior Editor si Fashion Stylist Acum ceva timp, mă aflam la Atena, la o conferinţă internaţională despre frumuseţe şi industria de profil. În sală erau jurnaliste din toată Europa. Reprezentau în special presa glossy. Multe dintre ele erau parcă scoase din paginile revistelor pentru ...
citește mai mult
Recomandare video
Tratamentul personalizat în cancerul de sân