Intoleranţa la gluten – o luptă nesfârşită cu kilogramele în plus?

Numită şi boala celiacă sau chiar celiachie, intoleranţă la gluten se declanşează la cei predispuşi genetic în urma consumului de gluten (în mare parte provenind din cereale) şi face parte din rândul bolilor autoimune, alături de lupus, sclerodermie şi chiar diabetul de tip I.
  • Publicat:
Intoleranţa la gluten - o luptă nesfârşită cu kilogramele în plus?

Numită şi boala celiacă sau chiar celiachie, intoleranţă la gluten se declanşează la cei predispuşi genetic în urma consumului de gluten (în mare parte provenind din cereale) şi face parte din rândul bolilor autoimune, alături de lupus, sclerodermie şi chiar diabetul de tip I.

Chiar dacă afectează doar un mic procent al populaţiei (1-2%), intoleranţă la gluten poate fi o piedică majoră în lupta cu kilogramele.

Cum se manifestă intoleranţa la gluten?

De multe ori, aceasta afecţiune poate fi asimptomatică, însă nu înseamnă că pacientul nu este alergic la gluten. De aceea, specialiştii nutriţionişti recomandă efectuarea unor teste de anticorpi în paralel cu efectuarea endoscopiei digestive. Există o serie de simptome care conduc la acest diagnostic, precum:

  • balonare
  • flatulenţă
  • durere abdominală
  • constipaţie
  • dureri de cap
  • oboseală
  • indigestie.

Anticorpii, atunci când sunt confuzi, atacă organismul în locul individului intrus. Aceasta este pe scurt definiţia unei boli autoimune. Celulele, atunci când nu beneficiază de nutrienţii specifici în concentraţiile optime, consumă energie aberant, produc în exces şi nu neutralizează radicalii liberi, nu mai elimină reziduurile, îmbătrânesc şi mor mai repede, cerând să fie înlocuite mai rapid. Cu alte cuvinte disfuncţiile celulei afectează în mod direct mecanismele apetitului şi metabolismului. De aceea pentru a iniţia procesul de slăbire este nevoie că celulele să fie sănătoase şi să li se asigure o anumită concentraţie optimă de micronutrienţi”, explică Dr. Horaţiu Albu, specialist în nutriţia ortomoleculară şi master în biologia moleculară a cancerului.

Răspunsul la întrebarea legată de luptă cu kilogramele în plus se afla chiar… în intestinul subţire!

Ei bine, la persoanele cu predispoziţie genetică de intolerentă la gluten, ingestia acestuia dă startul unei reacţii autoimune la nivelul intestinului subţire, care determină deteriorarea mucoasei intestinale. Prin urmare, se înregistrează o absorbţie scăzută a elementelor nutritive în organism, asimilarea defectuoasă a acestora generând un dezechilibru nutriţional major. Corpul luptă să producă energie pentru a menţine funcţiile organismului vitale, însă atunci când nu găseşte ce să transforme în energie, depozitează grăsime ca energie potenţială. De aici intervine şi oboseala cronică.

De cele mai multe ori, intoleranţa la gluten apare ca urmare a unui regim de masă nediversificat, astfel încât organismul începe să opună rezistenţă, existând chiar dereglări de digestie. Anticorpii devin confunzi la pătrunderea glutenului în stomac şi declanşează alarma de urgenţă, astfel ca micii perişori ai stomacului acţionează chiar împotriva acestuia.

Riscul la o persoană deja diagnosticată cu intoleranţă la gluten se expune continuând o dietă neechilibrată şi total aparte de ceea ce medicul i-a prescris poate duce la infertilitate, osteoporoza, dezvoltare îngreunată la copii şi chiar unele forme de cancer. 

„Lipsa enzimelor esenţiale din stomac favorizează apariţia procesului de îngrăşare. Dacă se renunţă la paste, cereale, pâine, deserturi şi optica se schimbă spre fructe, legume, cel cu intoleranţă la gluten va simţi şi o scădere în greutate. Practic, faci pace cu duşmanul.Vedeţi dumneavoastră, reîntorcându-ne la natură, totul devine mai simplu, cu cât avem mai puţine alegeri de făcut, cu atât suntem mai sănătoşi!”  adaugă Dr Albu.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”