Cerealele antice – beneficii importante pentru dieta ta

Termenul de cereale antice este folosit pentru un număr de cereale şi seminţe care sunt cultivate şi consumate de mii de ani de diferite culturi.
  • Publicat:
Cerealele antice - beneficii importante pentru dieta ta

Termenul de cereale antice este folosit pentru un număr de cereale şi seminţe care erau cultivate şi consumate acum mii de ani (în prezent fiind folosite uzual doar de unele populaţii) şi în acelaşi timp se consideră că din punct de vedere genetic acestea au fost foarte puţin modificate de-a lungul mileniilor, spre deosebire de cerealele uzuale din ziua de azi, precum porumbul, orezul şi grâul care sunt rezultatul multor ani de reproducere selectivă. 

Beneficiile cerealelor în general

Cu o bogată istorie şi cultură, acestea vin cu numeroase proprietăţi benefice organismului. Pe lângă un gust special, acestea cereale mai puţin cunoscute la noi sunt ingrediente ideale pentru reţete sănătoase. 

Grâul sau mălaiul sunt folosite tot timpul în bucătăria românească, iar orezul brun sau quinoa sunt şi ele din ce în ce mai populare, dar există şi alte opţiuni, cu o vechime impresionantă. Amarantul sau frekeeh au început să fie folosite tot mai des în meniurile restaurantelor.

Cerealele integrale sunt indiscutabil cea mai bună sursă de energie din categoria carbohidraţilor şi ocupă un loc important în dietă.

Cerealele joacă un rol important în menţinerea sănătăţii deoarece sunt lipsite de colesterol, însă bogate în vitamine şi minerale precum fier, cupru, calciu, seleniu, zinc. Aceste cereale au puţine grăsimi şi conferă senzaţia de saţietate, fiind un aliat de încredere în lupta împotriva kilogramelor nedorite.

Un alt avantaj? Pe lângă vitaminele, antioxidanţii şi nutrienţii sunt uşor de digerat şi iar unele dinre ele nu conţin gluten – fiind o perfecte pentru persoanele care suferă de boală celiacă sau au o sensibilitate la gluten.

Nenumărate studii au arătat că un consum regulat de cereale integrale poate fi de ajutor în menţinerea sub control a nivelului glicemiei şi colesterolului. Cerealele integrale diminuează riscul apariţiei diabetului zaharat de tip II, reduc riscul de accident vascular cerebral, menţin greutatea corporală normală, protejează organismul de boli inflamatorii, asigură sănătatea dinţilor şi a gingiilor, a sistemului osos şi scade posibilitatea dezvoltării diferitelor tipuri de cancer.

Dacă eşti în căutarea unor cereale cu propietăţi nutritive iată o listă cu şase cereale mai puţin cunoscute, denumite şi cereale antice.

Beneficiile cerealelor antice

Cerealele antice sunt percepute ca o alternativă la soiurile de grâu modern, de fapt descendentul a trei soiuri de grâu străvechi – spelt, einkorn şi emmer – foarte rafinate. Acestea sunt considerate mai sănătose, mai naturale şi mai bune pentru că oferă organismului mai multe vitamine, minerale, fibre şi proteine decât grâul consumat de cei mai mulţi oameni în prezent.

Aceste cereale sunt potrivite pentru toată lumea, mai ales în forma lor integrală şi organică (comparativ cu făina) care îţi oferă cel mai bun conţinut nutritiv. Pentru o dietă sănătoasă este indicat să consumaţi o varietate cât mai mare de cereale, nu doar grâu.

Vandana Sheth, purtătorul de cuvânt al Asociaţiei Dieticienilor din Statele Unite ale Americii susţine că este important că creştem consumul de cereale integrale: „Prin introducerea în dietă a cerealelor antice, nu vei beneficia doar de propietăţile nutriţionale ale cerealelor, ci te vei bucura şi de o multitudine de noi arome şi texturi.”

Amarant

Aceste seminţe micuţe cu un gust asemănător nucilor au fost descoperite acum mai  bine de 8000 de ani de  azteci, care le foloseau atât în alimentaţie, cât şi în ceremoniile religioase.

Amarantul este foarte bogat în proteine (bogat în lizină – proteină de înaltă calitate, indispensabilă pentru refacerea ţesuturilor şi producerea de anticorpi), calciu, fibre, magneziu, fosfor, mangan şi fier. Este o proteină completă, precum quinoa şi conţine toate cele 8 tipuri de aminoacizi. Este o sursă bună de acizi graşi polinesaturaţi şi conţine vitamina E în cantităţi similare uleiului de măsline.

Este o sursă execelentă de magneziu – foarte important pentru sănătatea muşchilor şi a nervilor, dar şi de fosfor – vital mentru a menţine sănătatea organelor. Amarantul conţine  şi numeroase minerale – fier, calciu, potasiu, magneziu, sodiu, fosfor, zinc şi vitamine – A, B1, B2, B3, B6, C, E, acid folic si folat.

Freekeh

O cereală folosită în Orientul Mijlociu din cele mai vechi timpuri care este de fapt un grâu verde  (recoltat când este încă necopt) cu o mulţime de beneficii pentru organismul tău. Freekeh conţine calciu, important pentru sănătatea oaselor şi a dinţilor, magneziu şi potasiu – care ţin sunt control tensiunea arterială şi menţin rinichii sănătoşi. Este bogat în fibre, având de peste două ori mai multe decât quinoa şi aproape de trei ori cantitatea de fibre pe care o are orezul brun.

Conţine şi vitaminele B1 şi B2, fier şi cupru. Este extrem de versatil în bucatarie şi poate fi folosit ca substitut pentru orez sau cuscus, în supe, mâncăruri cu legume, budinci sau salate.

Bulgur

În general, bulgurul este făcut din crupe ale diferitelor specii de grâu, în special grâu dur. Este foarte popular în bucătăriile din Orientul Mijlociu (este ingredientul principal în salata Tabbouleh) şi dar în cea mediteraneană. Comparat cu orezul alb, bulgurul are mai multe fibre şi proteine, conţinut glicemic mai mic şi mai multe minerale şi vitamine. Este o sursă excelentă de magneziu, fosfor şi vitamina B3.  O porţie de 45 de grame conţine 154 de calorii, 8,2 grame de fibre şi 5,5 grame de proteine. 

Grâul Spelta

Originar din Iran, grâul spelta este rudă cu grâul comun, fiind o cereale străveche cultivată şi de egiepteni sau de celţi. Este una dintre cele mai vechi cereale integrale. Beneficiile aduse de grâul spelta derivă din multitudinea de substanţe nutritive pe care le conţine: mangan, fosfor, magneziu, cupru, fibre, proteine, vitaminele A, E, complexul vitaminic B şi niacina (vitamina PP). Aroma uşoară de nucă îl face o alegere potrivită pentru supe, tocane dar şi făină pentru brioşe sau alte deserturi.

O porţie de grâu spelta (45 de grame) conţine 50% din doza zilnic recomandată de mangan. Este bogat în gluten, dar poate fi tolerat de persoane care prezintă intoleranţă la acesta. O sursă bună de fier, magneziu, vitamina B1 şi B3.

Teff

Cunoscut şi sub numele de mei etiopion, tefful este similar cu o sămânţă de mac, dar vine într-o varietate de culori. Folosit preponderent în Etiopia şi Eritrea, această cereală fără gluten începe să fie tot mai prezentă şi în bucătăriile din Occident. Deşi este promovată ca un „nou super-aliment”,  teff-ul este, fapt o cereală antică, fiind cultivată şi folosită în alimentaţie de acum 6000 de ani.

Teff se situează în topul cerealelor, din punct de verdere al conţinutului de calciu şi reprezintă o importanţă sursă de magneziu, potasiu, zinc, cupru, mangan şi vitaminele B1, B2, B3, B5 şi B6. Conţine proteine în procent de 11% şi reprezintă o excelentă sursa de aminoacizi esenţiali, în special lizină. O porţie de de teff (45 grame) îţi conferă 50% din doza zilnică necesară de vitamina C şi 100% din cea de mangan!

Printre beneficiile asociate consumului de teff se numără: reducerea simptomelor asociate sindromului premenstrual,  reglarea greutăţii corporale, întărirea oaselor şi a sistemului imunitar, optimizarea digestiei şi a circulaţiei sângelui, reglarea nivelului de zahăr din sânge şi menţinerea sănătăţii inimii.

Hrişca

Originară din Asia, hrişca este înrudită cu rubarba şi pirul şi este încadrată în categoria pseudocerealelor. Hrişca este o excelentă proteină vegetală, conţine 8 aminoacizi esenţiali, inclusiv lizină. De asemenea este o sursă excelentă de mangan, cupru şi magneziu precum şi de fibre. Este un aliment slab caloric fiind recomandat persoanelor cu probleme de greutate. Una dintre cele mai versatile cereale, o porţie de 45 de grame de hrişcă are 154 de calorii şi ete bogată în B2 şi B3.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Recomandare video
Totul despre stenoza aortică: „Pacientul poate ajunge chiar și la vârsta de 30 de ani să necesite înlocuire de valvă aortică cu o proteză”