Stop cardiocirculator (stop cardiac)

Incetare spontană a activităţi cardiace.

Cauzele directe cele mai frecvente sunt fibrilaţia ventriculară (activitate cardiacă anarhică), asistolia (absenţa unei acti­vităţi electrice) şi disociaţia electromecanică (activitate electrică pesistentă, dar fără eficacitate a inimii asupra circulaţiei), tulburare majoră a ritmului (bradicardie sau tahicardie) sau dintr-o mare perturbaţie circulatorie (hemoragie masivă, embolie pulmonară).

Un stop cardiocirculator provoacă în 15-20 secunde o pierdere a conştienţei şi opreşte comanda respiratorie. In faza iniţială a stopului pot surveni convulsii, cu pierderea urinei,dispariţia pulsului.  Mişcările respiratorii sunt absente sau înlocuite prin secuse respiratorii intermitente. Cianoza buzelor şi a urechilor traduce anoxia tisulară, iar midriaza (dilataţia fixă a pupi­lelor).

Constatarea stopului cardiocirculator impune manevre imediate de reanimare. Eliberării căilor aeriene de orice obstacol, efec­tuarea unei respiraţii artificiale gură-la-gură, restaurarea unei activităţi circulatorii prin masaj cardiac extern. Reanimarea trebuie să fie continuată până la recuperarea subiectului, până la sosirea unui personal calificat sau până la declararea morţii de către un medic.

Măsurile de salvare sunt înlocuite cu ventilaţia artificială după intubaţie traheală şi prin tratamente care depind de cauza stopului cardiocirculator. Masajul cardiac este urmat până la reluarea unei activităţi cardiace spontane suficiente.