Aciditate gastrică

Compoziţie chimică specifică stomacului, datorată secretării de către glandele mucoasei gastrice a sucului gastric. Acesta are pH acid, în principal datorită acidului clorhidric (distruge bacteriile şi favorizează acţiunea pepsinei), la care se adaugă pepsina (enzima ce degradează proteinele), mucus, minerale şi factorul intrinsec, component esenţial pentru absorbţia vitaminei B12 la nivelul intestinului subţire.

Scăderea acidităţii gastrice este o cauză a apariţiei pelagrei, a unor anemii, dar este şi un semn al unor tumori gastrice. Poate apărea şi la persoane sănătoase, cel mai frecvent la vârsta a treia, după un stres puternic.

Creşterea acidităţii – hiperaciditate gastrică – poate fi trecătoare. Senzaţia de acru şi arsurile de stomac semnifică o astfel de hipersecreţie acidă trecătoare provocată dacă dieta a conţinut unele alimente sau băuturi tip: grăsimi prăjite, alcool, băuturi carbogazoase, condimente puternice (ardei, piper). Cronic, aciditatea gastrică se manifestă în ulcerele gastro-duodenale, la fumători şi mari consumatori de cafea şi alcool.

CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. Informatia prezentata poate include inacurateti de ordin tehnic sau erori de tastat. Informatiile acestui site va sunt oferite cu buna credinta, din surse apreciate ca fiind de incredere.

Mirela Gruia
Absolventă a facultăţii de medicină Carol Davila din Bucureşti, iar apoi cu un masterat in jurnalism si comunicare a lucrat în marketing şi PR şi are peste 10 ani de experienţă în presa scrisă.
citește mai mult
Vezi Termeni medicali în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Cariotipul molecular pre-și post-natal: ce este și când se recomandă?