Defectul Septal Ventricular: cauze, simptome, diagnostic, tratament

Defectul Septal Ventricular: cauze, simptome, diagnostic, tratament

Descriere generala

Defectul septal interventricular (DSV) este o malformatie congenitala ce consta intr-un orificiu in septul interventricular, creand o comunicare anormala intre cei doi ventriculi.

Inima are patru cavitati: doua camere inferioare, ventriculii drept si stang care au in principal functie de pompa si doua camere superioare, atriile care au in principal functie de admisie a sangelui. In circulatia normala, sangele venos (sarac in oxigen) se varsa in atriul drept de unde trece in ventriculul drept si mai departe este pompat in circulatia pulmonara, unde este oxigenat. De aici, sangele se varsa in atriul stang si mai departe in ventriculul stang de unde este pompat in circulatia sistemica. Cele doua jumatati ale inimii sunt separate prin septul interatrial, respectiv interventricular.

Pacientului cu defect septal interventricular are un orificiu care permit trecerea sangelui din ventriculul stang in ventriculul drept (pentru ca presiunea din ventriculul drept este mult mai mica decat presiunea din ventriculul stang, cu 25-30%). Aceasta duce la supraincarcarea circulatiei pulmonare si a atriului si ventriculului stang dar si la scaderea cantitatii de sange trimisa in circulatia sistemica. Aceste schimbari duc in timp, daca defectul interventricular mare nu a fost corectat, la modificari ireversibile mai ales in circulatia pulmonara.

Defectul poate fi localizat in diverse zone anatomice ale septului.

Variatii

Defectul poate fi localizat in diverse zone anatomice ale septului interventricular si poate avea dimensiuni diferite (mic, moderat si mare). Atat simptomele cat si atitudinea terapeutica depind de aceste trasaturi]

Defectul septal interventricular apare la circa 2-6 la o mie de nasteri si constituie circa 20% din malformatiile cardiace congenitale, fiind (dupa bicuspidia aortica) a doua ca frecventa. Defectul septal interventricular este o malformatie comuna in multe din sindroamele cromozomiale, desi 95% din pacientii cu DSV  nu au defecte cromozomiale. Diabetul zaharat la mama este este un factor de risc pentru DSV la copil.

Simptomatologie

Majoritatea cazurilor de defect septal interventricular sunt descoperite in primele saptamani de la nastere datorita suflului intens produs de curgerea turbulenta a sangelui prin defect si detectat de catre medic la auscultatia copilului. Aparitia simptomelor este determinata de dimensiunea si localizarea defectului.

Defectele mici nu produc simptome si, deseori, se inchid spontan in primii ani de viata.. Dupa varsta de 4 ani inchiderea spontana este neobisnuita, dar daca defectul este mic, acesta nu produce simptome si pacientul nu are nevoie decat de controale medicale periodice.

Pacientii cu defect septal interventricular mare sau mediu pot prezenta simptome in primele saptamani de la nastere sau mai tarziu, daca nu au fost tratati. Sugarii prezinta accelerarea respiratiei, transpiratii, tahicardie in timpul alaptarii si incetinirea cresterii in greutate si a dezvoltarii fizice si, uneori, hepatomegalie.

Diagnostic

Diagnosticul de defect septal interventricular se stabileste in urma examenului clinic si a testelor paraclinice neinvazive dintre care ecocardiografia este de foarte mare utilitate si importanta. Radiografia si electrocardiograma au valoare in stabilirea diagnosticului.

De multe ori este utila rezonanta magnetica nucleara cardiaca pentru aprecierea corecta anatomica a defectului si a cuantificarii suntului. Rareori, pentru un calcul corect al dimensiunii suntului si estimarea reversibilitatiii modificarilor din circulatia pulmonara, este necesara efectuarea unui cateterism cardiac.

Conduita terapeutica

TRATAMENTUL defectului septal interventricular este chirurgical, de inchidere. De acest tratament beneficiaza defectele mari care produc fenomene de insuficienta cardiac necontrolata terapeutic in primele luni de viata si defectele mari si medii care nu au tendinta de micsorare sau inchidere dupa o urmarire in primii 4-5 ani de viata.

Mai nou, inchiderea unor forme de defect septal interventricular se poate face nechirurgical, cu dispositive implantate percutan printr-o tehnica de cateterism cardiac.

Evolutie, Complicatii

Defectele septale interventriculare mari sau medii, netratate chirurgical in timp util, duc la modificari ireversibile in circulatia pulmonara cu cresterea presiunii la acest nivel, inversarea directiei suntului si aparitia cianozei (sdr. Eisenmenger), cand corectia chirurgicala este inutila si contraindicata iar tratamentul este simptomatic. Uneori cei cu sdr. Eisenmenger pot beneficia de transplantul inima/plaman.

Defectele septale interventriculare mici si asimptomatice necesita urmarire si controale medicale periodice deoarece se pot complica cu endocardita infectioasa, tulburari de ritm sau insuficienta valvulei aortice.

Recomandari Medicale

medic cardiolog, medic pediatru

CSID.ro nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. GÂNDUL MEDIA NETWORK SRL nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.

Dr. Lila Martin
STUDII UNIVERSITARE:  1992-1998 Universitatea de medicina si farmacie  ”CAROL DAVILA”  Bucuresti, Faculatatea de Medicina STAGIATURA: 1998-1999 Spitalul constructorilor, (actual Spitalul Clinic Prof. Dr. OVIDIU MARINA) PREGATIRE POSTUNIVERSITARA:  2001-2007 Rezidentiat in cardiologie ...
citește mai mult
Vezi Boli/Afectiuni în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Cariotipul molecular pre-și post-natal: ce este și când se recomandă?