Cât costă o intervenţie performantă de mărire a bustului

 

CSÎD: La ce performanţe au ajuns astăzi protezele mamare?
 

Dr. Constantin Stan: Noi în Europa şi în general în restul lumii, am avut şansa să nu fim blocaţi de acest sindrom FDA (Food Drug Administration) care a blocat dezvoltarea protezelor în SUA, lăsându-le undeva în generaţia 1992. În Europa, am ajuns la generaţia a şasea de proteze, proteze cu un silicon extrem de coeziv şi foarte plastic care simulează cel mai bine distribuţia glandei mamare, cu învelişuri speciale la proteze care le fac de asemenea, stabile, ferme şi sigure pe termen mediu şi lung.

În plus, noi ca doctori am căutat tehnici chirurgicale cu care să îmbunătăţim rezultatul, ajungând de la o simplă operaţie de creere a unei pungi în care punem o proteză în spatele glandei, am ajuns în spatele muşchiului, folosind combinat în spatele muşchiului şi o pungă în spatele glandei mamare pentru a modela glanda mamară. În consecinţă, în Europa şi în restul lumii, suntem o generaţie de doctori care am ajuns la ceea ce se numeşte “abordul structural compozit al sânului”.

Adică în loc să privim operaţia de mărire a sânilor ca pe o simplă introducere a unei simple proteze cu care să obţinem un volum, am ajuns la o recompoziţie a sânului, o restructurare a lui, începând cu proteză, partea centrală, modelarea internă a muşchiului şi a glandei mamare pentru a face ca acestea să se adapteze pe proteză ca un fel de “core foundation”, partea centrală, sâmburele pe care se dezvoltă viitorul sân şi adăugarea de ţesut adipos propriu, lucru care a îmbunătăţit în mod radical rezultatele.

 

CSÎD: Cui recomandaţi o astfel de intervenţie complexă?
 

Dr. Constantin Stan: În cazuri speciale, care până acum nu erau canditate sau erau candidate cu rezultate modeste, mediocre, cazuri speciale de tipul “sânii extrem de dezumflaţi, atrofiaţi după o sarcină, alăptare şi pierdere în greutate, piele de calitate proastă şi glandă mamară extrem de subţire”, sânii căzuţi care înainte erau candidaţi la operaţii de ridicare internă şi externă, cu cicatrice lungi, care făceau ca o mare parte din paciente să refuze operaţia, neacceptând cicatricea pe bună dreptate.

Sau în cazul sânilor secundari, am ajuns deja şi o majoritate a doctorilor spre finalul carierei care având în spate pacienţi de acum 10-15 ani, trebuie să ia în calcul cel puţin 10-15 la sută dintre paciente care au nevoie să-şi schimbe proteza din cauza istoriei naturale a unui sân protezat care prin definiţie va trebui întotdeauna să fie reoperat, din cauza unor condiţii legate de propria evoluţie a glandei mamare, a sânului şi a corpului: îmbătrânire, modificări hormonale, schimbări postasarcină, post menopauză post alăptare sau scădere în greutate şi din cauza uzurii protezei pe termen mediu şi lung.

 

Şi ca atare, 10-15 la sută dintre paciente vin cu proteze din vechea generaţie care au afectat şi “distrus” glanda mamară şi acum trebuie să le reconstruim. Avem nevoie să introducem o proteză, avem nevoie să acoperim mai bine proteza şi să suplinim lipsa de elasticitate sau pierderea elasticităţii pielii şi a grăsimii care acoperă şi a glandei mamare. Şi atunci folosim grăsime proprie.

 

CSÎD: Ne-aţi spus că în SUA s-a dezvoltat injectările cu grăsime şi pentru că dezvoltarea protezelor a stagnat. De ce n-au reprezentat o concurenţă serioasă pentru implanturi? 
 

Dr. Constantin Stan: S-au lămurit că nu este suficientă numai grăsimea şi că acea categorie de paciente care vine să-şi îmbunătăţească aspectul sânului nu are nevoie numai de volum. Grăsimea aduce volum, nu aduce dinamică, nu aduce consistenţa unui sân mai aproape de un sân natural.

Dar au dezvoltat tehnici de recoltare a grăsimii, îmbunătăţirea grăsimii recoltate din corp şi îmbunăţirea zonei receptoare, cea în care se injectează grăsimea, folosind diverse metode, ori celulele stem, ori aparatele care imbunătăţesc circulaţie locală de tip Brava System sau acele ventuze cu care expandează zona, lucru care a ajutat, Şi punând la un loc toată experienţa europeană cu proteze, tehnici de manipulare internă a glandelor mamare plus experienţa americană cu injectare de ţesut adipos, se ajunge acum la ceea ce se numeşte ultima generaţie de remodelare a sânilor, tehnicile compozite de remodelare a sânilor. 

 

CSÎD: Ce le sfătuiţi pe paciente în privinţa mărimii protezelor?
 

Dr. Constantin Stan: Eu spun întotdeauna pacientelor: când te duci să-ţi cumperi un pantalon, nu-l cumperi de la haine la kilogram, nu te duci şi-l ceri în magazin: daţi-mi o pereche de pantaloni de 300 de grame. Te duci şi-ţi iei pe măsură, nu-ţi ştii măsura, te măsoară şi abia după aceea, îl probezi. Aşa se întâmplă în materie de protezare. Experienţa a demonstrat că cele mai multe complicaţii care apar într-o protezare de sân apar datorită alegerii exagerate a protezelor dincolo de cât este corpul.

E ca şi cum o femeie când îşi alege un pantof: poate să aleagă după măsura pe care o are la picior, poate să aleagă cu un număr mai mic, dar nu merge prea mult, se opreşte la primul colţ şi apoi trece la piciorul gol. Cu două numere mai mari niciodată, pentru că îi va distruge piciorul. Aşa şi la proteze. Putem să alegem o proteză dincolo de măsura corpului, toracelui, dar e ca un tablou: nu pot să ies cu pictura în afara tabloului.

Nu pot să pun o proteză mai mult decât se întinde pielea. Ca atare, am o variaţie de 1 cm peste. Tot ce depăşeşte peste va reprezenta sursa unor dezastre câteodată postoperator, cu distrugerea glandei mamare, deformarea sânului. Recomand de aceea pacientelor să folosească proteze mai uşoare, mai mici şi să aducem suplimentar ţesut adipos propriu pentru remodelarea sânului. Sau să folosim proteze alese dimensional pe înălţime, lăţime, bombare, consistenţă de silicon în interior, naturale, cu maximum de proiecţie pentru a da ideea de cupă, nu prin creşterea sânului în bază, lăţime, ieşind din cadrul toracic, ci prin creşterea anteroposterioară. Aceasta dă ideea de creştere a sânilor.

 

S-a constatat că orice proteză care depăşeşte ca greutate 250 de ml sau grame, nu poate fi purtată de pielea umană în condiţiile gravităţii terestre fără riscul de distrugere şi deformare.

 

Injectările ulterioare de grăsime pot fi folosite ca factor de corecţie ca formă, ca ameliorare a vizibilităţii unor dezavantaje legate de proteză: palparea şi vizibilitatea protezei, valurile pe care le creează proteza, lucruri pe care pacienta le observă în anumite poziţii. Şi atunci vii cu ţesut adipos. Sunt studii şi s-a constatat că injectarea de ţesut adipos reduce şi incidenţa capsulei contractile.

 

CSÎD: Cât costă o intervenţie complexă de augmentare a sânilor? 
 

Dr. Constantin Stan: Combinaţia tuturor celor trei proceduri: proteză, modelare internă şi externă pentru stabilirea pungii de introducere a protezei, plus ţesutul adipos, undeva în jur de echivalentul a 5000 de euro, lucru care este cu mult mai ieftin decât în străinătate. Este jumătate din preţul unei astfel de intervenţii în SUA.

Citeşte şi: 4 teste pentru combaterea cancerului de sân