Intoleranta la lactoza (test genetic)

Informatii generale

Intoleranta la lactoza, cea mai frecventa forma de intoleranta alimentara, este o afectiune caracterizata prin incapacitatea de a digera si absorbi lactoza, care se manifesta clinic prin simptome gastrointestinale induse de consumul de lapte si de derivati ai acestuia.

In mod normal, dizaharidul din lapte – lactoza – este scindat in intestinul subtire in glucoza si galactoza sub actiunea enzimatica a lactazei. Doar aceste monozaharide pot fi absorbite prin mucoasa intestinului subtire. In cazul unui deficit de lactaza moleculele de lactoza raman nescindate si nu pot fi absorbite. Lactoza trece in intestinul gros unde va suferi un proces de fermentatie sub actiunea florei bacteriene.

Intoleranta la lactoza este cel mai raspandit deficit enzimatic si este conditionat genetic. Intoleranta la lactoza este provocata de o activitate enzimatica redusa sau absenta a lactazei. Din punct de vedere al cauzei deficitului enzimatic se descriu 3 forme de intoleranta la lactoza:
-intoleranta congenitala la lactoza: o afectiune foarte rara cu o modalitate de transmitere autozomal-recesiva, caracterizata prin incapacitatea de a sintetiza lactaza; se manifesta clinic prin diaree apoasa la initierea alimentatiei naturale;
-intoleranta primara la lactoza: rezulta ca urmare a reducerii fiziologice progresive, odata cu varsta, a activitatii lactazei din enterocite. Acest proces care este caracteristic tuturor mamiferelor nu se aplica in totalitate la om (ca urmare a unui fenomen de adaptare), astfel ca, la o parte din populatie (in special cea din nord-vestul Europei) activitatea enzimatica persista si la varsta adulta si se asociaza cu o buna toleranta a preparatelor lactate. La persoanele care nu prezinta persistenta lactazei, declinul activitatii enzimatice incepe de obicei  la varsta prescolara (2-6 ani), insa se poate inregistra si un debut tardiv, la orice varsta.

Momentul si rata de reducere a nivelului de lactaza sunt determinate genetic, prin existenta unui polimorfism T/C in pozitia 13910 a genei lactazei care conditioneaza cantitatea de lactaza din intestin. Prin analiza acestui polimorfism s-a depistat o varianta genetica asociata cu lipsa de persistenta a lactazei la adult. Persoanele care prezinta acest genotip sunt predispuse la intoleranta primara la lactoza si asociaza de asemenea un risc crescut de osteoporoza si fracturi ca urmare a unei densitati minerale osoase scazute. Astfel, printr-un test de biologie moleculara se poate depista predispozitia genetica pentru intoleranta primara si poate fi facut diagnosticul diferential cu intoleranta secundara la lactoza. Se estimeaza o prevalenta globala de 75% a deficitului de lactaza; pot fi afectate persoane apartinand oricarei rase, insa prevalenta cea mai ridicata se inregistreaza in randul populatiei asiatice, sud-americane si africane. Trebuie subliniat faptul ca nu in toate cazurile deficitul de lactaza este insotit de manifestari clinice. In Europa procentul populatiei afectate variaza de la 2% in Scandinavia pana la 70% in sudul Italiei si Turcia.
-intoleranta secundara la lactoza: apare in urma unei afectiuni acute ( gastroenterita) sau cronice (ex. boala Crohn sau boala celiaca), iar deficitul de lactaza se manifesta temporar si este reversibil dupa regenerarea epitelului intestinal.

Simptomatologia este foarte variabila. Produsele obtinute in urma fermentatiei bacteriene a moleculelor de lactoza in intestinul gros (CO2, acizi grasi, apa si metan) conduc la aparitia de simptome cum ar fi: senzatie de plenitudine,  meteorism, dureri abdominale colicative. De asemenea, efectul osmotic al dizaharidelor poate provoca diaree. Mai mult, absorbtia scazuta a glucozei in intestinul subtire poate induce temporar o stare de hipoglicemie si oboseala. Simptomele debuteaza de obicei intr-un interval de 30 minute pana la 2 ore de la consumul alimentelor care contin lactoza. Severitatea simptomelor depinde de mai multi factori: toleranta individuala, rata de digestie, varsta, grup etnic.

Studiile au aratat ca 75% din pacientii cu intoleranta la lactoza au concomitent si intoleranta la fructoza. Aceasta asociere conduce la o exacerbare a simptomatologiei descrise1;3.

Testul de incarcare cu lactoza, respectiv testul hidrogenului expirat erau pana acum teste standard pentru evidentierea unei digestii deficitare a lactozei. Testul genetic pentru intoleranta la lactoza este o alternativa foarte simpla pentru pacient. Acesta nu este influentat de momentul recoltarii sau de bolile asociate iar bolnavul nu trebuie sa fie incarcat cu lactoza. In plus, testul genetic poate face diferentierea intre intoleranta primara si cea secundara.

Prin determinarea genotipului C/T se poate stabili predispozitia genetica pentru intoleranta la lactoza:
Genotip – 13910 C/C (homozigot): predispozitie genetica clara pentru intoleranta la lactoza.
Genotip – 13910 T/C (heterozigot): rareori se asociaza cu o intoleranta primara, adesea compensata; simptomele sunt usoare.
Genotip – 13910 T/T (homozigot): nu exista o predispozitie genetica pentru intoleranta la lactoza.

In cazul unei intolerante la lactoza clinic manifeste, cu test genetic pozitiv, se recomanda dieta fara lactoza. Daca se recurge la  aportul de lactoza se poate administra suplimentar un preparat care contine lactaza. In cazul unei diete fara lapte se recomanda monitorizarea calcemiei. Obtinerea unui rezultat negativ la testul genetic, in prezenta manifestarilor clinice,  impune diagnosticul diferential cu alte forme de intoleranta la lapte determinate de:
– alergia la lapte si alte produse lactate;
– alte alergii alimentare;
– deficitul de diaminoxidaza (DAO);
– boli inflamatorii intestinale.

Alimente care contin lactoza
– orice lapte de origine animala (chiar fiert) si produse lactate
– mezeluri preambalate
– branza proaspata, iaurt
– supe la plic si sosuri
– faina
– prajituri, torturi, produse de patiserie
– inghetata, ciocolata
– ketchup, mustar, maioneza
– margarina
– indulcitori.

Iaurtul si untul au un continut redus de lactoza si de obicei sunt tolerate; de asemenea si cascavalul (de ex. Emmentaler) poate fi consumat de persoanele cu intoleranta la lactoza (cu cat este mai maturat, cu atat este  mai sarac in lactoza)2.

Recomandari pentru testul genetic

– suspiciune de intoleranta la lapte;
– meteorism abdominal, diaree, colici, greata, varsaturi, senzatie de oboseala si cefalee dupa consum de produse
  care contin lactoza;
– diagnosticul diferential  intre intoleranta primara si secundara (celiachie, boala Crohn, colita ulceroasa);
– simptome apartinand sindromului de colon iritabil;
– hipoglicemie de cauza neprecizata2.

Recoltarea

Specimen recoltat – sange venos2.

Recipient de recoltare – vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant2.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul2.

Cauze de respingere a probei – folosirea heparinei ca anticoagulant2.

Stabilitate proba – 7 zile la 2-8ºC2.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – PCR: reactie de polimerizare in lant cu detectie prin electroforeza acizilor nucleici2.
 

Comunicarea si interpretarea rezultatelor
Se va comunica genotipul obtinut in urma analizei polimorfismului T/C in pozitia 13910 a genei lactazei. In functie de genotipul obtinut se vor adauga urmatoarele comentarii:

1. Genotipul homozigot C/C confirma predispozitia genetica pentru intoleranta primara la lactoza. Aceasta inseamna ca productia enzimei care scindeaza lactoza scade in cursul vietii. Un rezultat pozitiv C/C in copilarie indica o predispozitie genetica, dar nu si diagnosticul ca in acest moment s-ar fi dezvoltat o intoleranta la lactoza. Diagnosticul de certitudine se poate face printr-un test de incarcare cu lactoza. La copii trebuie luat in considerare si diagnosticul diferential cu alergia la alimente. Pentru parintii si fratii unui copil homozigot C/C exista posibilitatea ca si acestia sa prezinte/dezvolte intoleranta la lactoza.

2. Genotipul homozigot T/T infirma predispozitia genetica pentru intoleranta primara la lactoza.

3. In cazul genotipului heterozigot C/T o intoleranta primara la lactoza este improbabila. Totusi, in aceasta situatie poate deveni manifesta o intoleranta la lactoza de cauza secundara, deoarece capacitatea de  compensare este redusa la pacientii heterozigoti. Se vor lua in considerare pentru diagnosticul diferential, pe langa formele de intoleranta secundara la lactoza, si o alergie alimentara sau un deficit de diaminoxidaza2.

Bibliografie

1. Enattah NS, Sahi T, Savilahti E, Terwilliger JD, Peltonen L, Jarvela I. Identification of a variant associated with adult-type hypolactasia. In Nat Genet 2002;30:233-237.

2. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2009. Ref Type: Catalog.

3. Obermayer-Pietsch BM, Bonelli CM, Walter DE, Kuhn RJ, Fahrleitner-Pammer A, Berghold A, et al. Genetic predisposition for adult lactose intolerance and relation to diet, bone density, and bone fractures. In J Bone Miner Res 2004;19:42-47

Toate materialele si sfaturile furnizate prin intermediul CSID.ro trebuie vazute ca simple informatii si nu ca analize si sfaturi medicale complete. CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. Toata informatia prezentata pe site este furnizata fara nici un fel de garantie, expresa sau sugerata. Informatia prezentata poate include inacurateti de ordin tehnic sau erori de tastat. Informatiile acestui site va sunt oferite cu buna credinta, din surse apreciate ca fiind de incredere.

Vezi Analize medicale în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Sandwich proteic și chifteluțe vegetale cu piure de cartofi și sos de ceapă